Romania - Paradisul Rasismului şi Xenofobiei

În fiecare zi observ că trăiesc într-o ţară rasistă şi xenofobă. E foarte grav că suntem aşa, însă cea mai mare problemă este faptul că nu ne dăm seama. Românii nu ştiu ce înseamnă aceste două cuvinte. Pentru a rezolva o problemă trebuie să o conştientizezi mai întâi, nu-i aşa?

XENOFOBÍE s.f. Ură faţă de străini şi faţă de tot ce este străin. – Din fr. xénophobie.

RASÍSM s.n. Teorie social-politică care susţine inegalitatea biologică şi intelectuală a raselor umane. – Din fr. racisme.

Cum spunea şi Theo de la Cafe Deco, dacă întrebi un român dacă e rasist îţi zice că nu are nimic cu negrii (deşi, ca să fim sinceri, cam avem). Asta ar fi prima greşeala. Pentru români rasismul e ura faţă de negri, nu faţă de rasele umane diferite de noi.

Deşi recunosc că şi eu am oarecare prejudecăţi faţă de rromi şi îi înţeleg oarecum pe români că au o problemă cu aceeştia, mă surprinde faptul că nu îşi dau seama de faptul că acest lucru nu e decât rasism.

Toată lumea zice că soluţia pentru a scapa de rromi ar fi să-i împuşcăm sau să-i castrăm. Ce+ar fi să ne amintim ce a făcut Hitler, ce-ar fi dacă spaniolii şi italienii au face asta românilor?

Ne uităm la italieni şi la spanionli că îi consideră pe toţi românii hoţi şi violatori, dar nu vedem faptul că şi noi facem acelaşi lucru cu ţiganii. Dacă vezi un ţigan îl judeci din prima ca fiind hoţ şi treci pe cealaltă parte a străzii. Dar dacă străinii fac acelaşi lucru românilor nu putem să-i înţelegem.

Pe de altă parte, dacă un român vede o persoană de culoare pe stradă, în metrou, oriunde... ce zice? "Uite maimuţa!" Ce spune asta despre noi?

Apoi, homosexualii. Ce părere avem despre ei? Ne ferim pe cât posibil, facem glume, cei din Noua Dreaptă chiar se duc şi le dau în cap. Şi culmea, ce fac homosexualii? Aşteaptă să te întorci cu spatele şi te ... ? În plus ne deranjează că homosexualii fac parade în care luptă pentru drepturile lor. De ce ne deranjează, dacă pe noi nu ne interesează că autorităţile şterg pe jos cu drepturile noastre şi noi nu facem altceva decât să ne plîngem ar trebui ca toată lumea să facă la fel?

Adevărul e că noi nu dăm doi bani pe Drepturile Omului. Bine, nu dăm doi bani pe Drepturile Omului nici când vine vorba de noi.

Nu ştim ce înseamnă toleranţa. Tot ce e diferit de noi e rău.

Miserupism

Zilele astea mi-am amintit şi eu că a un blog. Am făcut un scurt review şi am văzut că deşi titlul blogului este "Miserupism constructiv", deşi cam în toate posturile îmi cam pasă de cate ceva. Par ipocrit din punctul ăsta de vedere.

Ar fi timpul să mă explic în legătură cu miserupismul ăsta.

Miserupismul meu se referă la faptul ca nu-mi pasă (mi se rupe) de absolut tot ce societatea românească consideră normal (NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural., NÓRM//Ă ~e f. 1) Sumă de reguli recunoscute de majoritatea unei colectivităţi ca obligatorii. s.: www.dexonline.ro) şi alte cuvinte de acest gen care reprezintă un lucru general acceptat de societatea românească.

În societatea nostră e normal ca atunci când plăteşti pentru un serviciu sa nu-ţi fie oferit sau să-l primeşti la standarde mult mai scăzute, e normal să dai şpagă pentru a primi un serviciu pentru care ai plătit deja la standarde calitative normale, e normal ca cel mai capabli om să fie cel care reuşeşte să fenteze legea cât mai des şi fără să fie prins, e normal să dai atenţii ca să te ţină minte lumea. Oferind atenţii, oamenii care le primesc trebuie să se simtă OBLIGAŢI să intoarcă serviciul.

Eu sunt miserupist. Nu-mi pasă de ce consideră societatea ca fiind NORMAL.
Nu mă simt obligat să fac nimic.
Voi lupta pentru drepturile mele până îmi va fi respectat acel drept sau până când voi primi produsul sau serviciul pentru care am plătit.

Românii aşteaptă ca problemele lor să fie rezolvate de altcineva (de aia tot timpul statul e de vină - câteodata chiar e), se plâng când se întâlnesc dar nu fac nimic pentru a-şi rezolva problema. În străinătate lumea iese în stradă pentru orice, la noi se iese când şeful de sindicat are interes.

La noi nu e NORMAL să-ţi aperi drepturile. E normal ca altcineva să facă asta, dacă nu "merge şi-aşa."


Pesimismul meu este modul meu de a nu accepta să judec normal o anormalitate. (Octavian Paler)

PayPal Episode

Mda... Am promis că vă voi spune despre PayPal. Ideea e că în momentul ăsta mi se cam rupe de PayPal... nu o sa-l mai folosesc niciodată şi cam asta e.

O să descriu foarte scurt situaţia... oricum li s-a întâmplat multora, din câte am văzut pe net.

Anul trecut în mai mi-am făcut şi eu cont de PayPal. În sfârşit putea fi folosit şi de către români. Am zis să am şi eu.... poate o să fie nevoie o data.

Zis şi făcut. Am dat toate datele, mi-au luat un euro de pe card să se asigure că e chiar cardul meu şi le-am trimis codul din extrasul de cont al cardului. Totul a fost ok.

În iulie m-am hotărât să merg în Amsterdam. Am căutat cazare şi am găsit un apartament destul de aproape de centru. Cei de-acolo mi-au propus să plătesc prin PayPal.

Intru pe PayPal, mă loghez şi, ce să vezi, contul era dezactivat pentru că nu ştiu ce activitate dubioasă a avut loc prin februarie.

Mă uit eu ce trebuie să fac să-mi activez contul:
- schimbare parolă
- schimbare Security Question/Answer
- copie după paşaport, buletin, carnet de conducere, factură curent, factură telefon (fix, mobil)

Le dau toate alea şi aştept. Nici o treabă. Îi sun, îmi zic să trimit un mail la o adresă. Trimit mail şi primesc răspunsul că au primit mailul şi se ocupă.

Le-am mai trimis mail cam o dată pe saptămână după aia, acelaşi răspuns şi mi-am bagat picioarele.

Am plătit prin ordin de plată şi gata.

UPS... I did it again

Astazi aveţi onoarea să mai citiţi o capodoperă pe bujia.ro. Mă voi plânge acum de UPS, serviciul american de curierat. Faza tare e că call center-ul lor e chiar la firma la care lucrez eu şi teoretic aş putea să am un avantaj. Dar asta doar teoretic.

Acum o lună am făcut comandă pe site-ul Blizzard la un Blizzard Authenticator, un generator de coduri cam cum folosesc cei de la ING. Valoarea acestuia e 6EURO. Costul transportului e 26EURO dar chiar voiam obiectul. M-am gândit puţin şi am zis să fac comanda.

În 10 zile lucrătoare trebuia sa-mi ajungă. După ce au trecut zilele respective am intrat pe site-ul UPS să văd ce se întamplă cu comanda. Pe site scria ca pachetul a ajuns, a fost dus la mine acasă doar că eu, nefiind acolo, nu am intrat în posesia lui.

Am sunat la UPS şi am cerut să îmi trimită pachetul la servici pentru că ei nu livrează pachete dupa ora 5 seara. Mi s-a zis că-l voi primi a doua zi. Am dat adresa şi am aşteptat.

După cam o oră mă sună şoferul şi mă întreabă unde exact vreau pachetul. I-am zis să mi-l aducă la etajul 3 al clădirii în care lucrez însă, pentru că accesul se face pe baza unui card de acces, şoferul a însistat să-l aducă la recepţie. Până la urmă am acceptat deşi nu voiam să implic pe nimeni din firmă.

A doua zi m-am dus la recepţie şi i-am zis fetei de acolo să mă anunţe când ajunge pachetul. După aceea m-am întors la birou unde am verificat din nou site-ul UPS. Stupoare, pachetul fusese adus cu o zi înainte. M-am dus din nou la recepţie şi am întrebat dacă au un pachet pentru mine. Aparent nu primiseră nimic. Pe site-ul UPS scria ca a semnat o tipă de la recepţie care cică era în concediu de o saptămână.

Acum începe distracţia. Sun la UPS, mi se dă un email la care să ma plâng. Trimit mail.. nimic.. să aştept că investighează problema. A doua zi nici un răspuns, mai trimit un mail. Le explic că am plătit o gramadă de bani pe transport ca să primesc ce cerusem... Până la urmă mă sună şoferul. Cică nu i-a dat pachetul tipei care "semnase" pentru el ci alteia (tocmai aia cu care vorbisem eu la recepţie).

Mă duc din nou la recepţie.. tipa nu ştia nimic. O pun pe ia să vorbească cu şoferul. Cică dăduse pachetul altcuiva.

Acum aştept în continuare un semn de la UPS. Dar nu mai am încredere în nici un serviciu din lumea asta. Cât de greu poate fi să duci un pachet... APARENT E FOARTE GREU.

Episodul următor... PayPal....


UPDATE:
Se pare că sunt pe drumul cel bun către o carieră de RECLAMANT PROFESIONIST.

Am continuat o dată la câteva zile am tot trimis mailuri celor de la UPS întrebându-i dacă s-a mai rezolvat ceva cu reclamaţia mea. De fiecare dată răspunsul a fost: "

Buna ziua dle Neamtu,

Va multumim pentru mesajul dvs.

Am retransmis mesajul catre conducerea societatii urmand a se verifica si de a va comunica un raspuns.

Cu stima,

"

După 30 de zile de la prima reclamaţie am zis ca nu se mai poate. Am început să trimit mailuri la persoane mai importante:

- Am contactat UPS din state

- ANPC (Autoritatea Natională de Protecţie a Consumatorului) - de departe cei mai amatori şi care nici măcar nu au acceptat reclamaţia.

- Protecţia consumatorului UE - în primă fază nu s-au prins că e vorba de o reclamaţie, dar după nişte discuţii au înţeles problema.

- Am intrat pe site-ul UPS şi am cautat lista cu persoanele din conducerea companiei. Aveam formatul emailurilor de la UPS @ups.com. Am trimis la toate reclamaţia la toate persoanele cu funcţie de CEO sau manager

A doua zi după chestia asta m-au sunat cei de la UPS Germania, pentru că pachetul meu a plecat din Germania şi au început să se intereseze de problema mea. Apoi am fost sunat de la UPS Romania care şi-a cerut scuze pentru problemele create şi mi-au zis să fac din nou comanda şi vor suporta ei toate costurile. Singura problemă acum e ca Blizzard Authenticator nu mai e pe stoc.

UPDATED UPDATE :)

Săptămâna trecută, spre surpriza mea, am primit un bon de la poştă anunţându-mă să merg pentru a lua o recomandată. Scrisoarea era de la ANPC şi în ea zicea că firma UPS a fost sancţionată şi că va plăti firma pentru a-mi comanda din nou produsul, ceea ce s-a şi întamplat. Problema e că ANPC nu mi-a acceptat reclamaţia, în schimb Protecţia Consumatorului de la UE a acceptat-o. O fi mâna lor?

PROBABIL UlTIMUL UPDATE:

Ieri mă sună şoferul de la UPS. Cică mi-a găsit pachetul iniţial, căzuse sub scaun în maşină. Acum am 2 tokenuri. :)

Oare am îmbătrânit?

" As I stop, and take the time
To inventory, the inside of my mind
I realize, it's not as full as it used to be.
With images of justice, or desires of liberty
The world has changed, or is it me that's new?
A different set of morale's from a different set of clues
So still I wonder, is this all there is to life?
The ever changing cycles, in a world that's damp and ripe
There must more, yeah my heart I hold to this
I've enjoyed love and I've seen the peace and bliss
But as you know, all things must end, except the need for faith
And the spirit that's within to keep you strong

Move forward with power, program yourself to feel
With depth enough to know what's up and heart to sense the real

Where you at?

As I stop, for the frame we set aside
Below the baseline a secret place awaits for us to hide.
To pass the time as the war goes on-and-on.
A post-apocalyptic sunset, a post-apocalyptic dawn
Of just a though of the world we want possessed
A place that wasn't honest was just a house with an address.
Of existence, wrought with fear and mistrust, a life inside a box
No life inside of us.
Find you soul, use your inner voice,
The road less traveled, is now the path of choice.
Realize, with time comes change
New attitudes, new values, priorities rearranged.

Move forward with power, program yourself to feel
With depth enough to know what's up and heart to sense the real

Where you at? "

Henrik Schwarz / Âme / Dixon - Where We At

Mai ţine cineva minte Satoshi Tomiie - Live @ Slava NC Moscow - May 23, 2003? Da, da... DJ Leghenda. Mai ţine cineva minte Seaman @ Electrolux sau Tel Aviv, Sasha @ Glastonbury? Space-ul de alta data, Martin de alta data?

Asta era acum cam 5-6 ani.

Mă duceam împreună cu prietenii la 10 seara la Space, intram moka. Eram o mână de oameni care mergeam în fiecare weekend pentru muzică. Pe la 12 jumate, înainte de a veni DJ-ul mergeam la manevră (băut la chioşcul de lângă club în tricou chiar şi la -15 grade). Bodyguarzii erau prietenii noştri, unul chiar a mixat într-o seară. Beam împreună cu ei. Până şi lor le plăcea atunci muzica, nu ca gorilelor de la Kristal.

Am văzut un Zabiela cum nu o să mai fie niciodată. La 9 dimineaţa încă mixa pentru o mână de oameni. Ajungeam la amiază în camera de cămin după ce dansam toată noaptea.

Când a fost Slacker, trebuia să merg la baie şi i-am zis să bage mai uşor până mă întorc pentru că nu voiam să pierd nimic. Când m-am întors a băgat cele mai tari piese ever (poate dacă aş asculta acum mixul nu mi s-ar părea aşa extraordinar, dar senzaţia a fost faină).

Mă gandesc cum era atunci şi cum e acum. Nu te lua nimeni la pumni dacă vorbeai cu DJ-ul sau dădeai noroc cu el. Nu erau fitze sau dacă erau le ignoram, le marginalizam (ex. a fost Delia - N&D în club). Se droga lumea, dar nu ca acum. Nu mergea nimeni în club pentru droguri ci pentru muzică. Pokemonii de acum vin în club să nu-i prindă mama drogându-se acasă.

De când a apărut Kristal s-a stricat totul treptat. Glam-ul a înlocuit muzica.

Mă gândeam că poate eu sunt de vină, însă mă uit la sora-mea care, ca şi mine, a venit la Bucureşti pentru muzică. În afară de unele cazuri izolate chiar nu văd aceeaşi atmosferă de acum 5-6 ani. Cel mai aproape mi se par totuşi show-urile de drum unde parcă încă nu sunt fiţele de Kristal&Bumboo, deşi aroganţa (chiar dacă e destul de justificată) celor care ascultă mă deranjează puţin.

Pe de altă parte, nici DJ-ii nu mai sunt cum erau. Show-ul lui Seaman (ştiu că e pielea pulii acum) sau scratch-urile şi bucuria ce se citea pe faţa lui Zabiela lipsesc cu desăvârşire. Toţi preferă ori să îşi bage capul în pupitru ca şi cum nimeni nu ar fi în faţă, ori bagă mix-ul făcut de acasă şi combină animatoarele.

Ce să zic... sper să fiu eu nebun. Dar chiar cred că totul e distrus. Nu prea mai văd diferenţe între muzica electronică şi manele la ora actuală în România, mai ales că orice manelist spune că ascultă house.

The Great Internet

Sursă: www.imageshugger.com

Super poliţia română

Într-o după-amiază, acum vreo 2 ani eram pe la Piaţa Romană cu o prietenă. Ea fiind grăbită, am trecut strada pe culoarea roşie a semaforului. Cum ajungem pe partea cealaltă a străzii vine un poliţist la noi. "Actele la control" alea, alea. Îi dăm actele.

Ne anunţă că ne va da amendă. Tipa cu care eram, fiind grăbită, îi zice să-i dea ei mai întâi că trebuie să ajungă undeva. Intră poliţistul în maşină scrie amenda şi iese. După ce şi-a luat hârtia, fata cu care eram pleacă şi poliţistul se îndreaptă spre maşină să-mi scrie şi mie amenda.

Când ajunge în dreptul maşinii trage de mânerul de la portieră. Stă puţin, se uită în jur şi mai trage o data. Îşi încuiase cheile în maşină :).

Se întoarce spre mine foarte serios şi îmi zice să mă întorc într-o oră, că nu-mi mai dă nici o amendă.

Mă întorc după o oră, îi venise un coleg cu o cheie de rezervă de la garaj, mi-a dat buletinul şi am plecat.

Cardul Euro26 şi asigurarea medicală

Un nou episod din interacţiunile mele cu băncile din România.

Astăzi Banca Transilvania. Mă voi referi in special la agenţia Gorjului din Bucureşti unde se pare că s-au adunat cei mai incapabili oameni de pe pământ.

Astăzi voi povesti despre cardul meu Euro 26.

Anul trecut, în toamnă, îmi propusesem să merg în Mare Britanie în vacanţă la un prieten. Pentru asta aveam nevoie de o asigurare medicală. Auzisem de la soră-mea, care facuse aceeaşi chestie, că în momentul în care îţi faci card Euro 26 primeşti gratuit şi asigurare medicală. Am verificat pe internet şi chiar aşa era oferta bancii, aşa că m-am dus să-mi fac card, deşi nu aveam nevoie. Dar fiind gratis am zis că se merită.

Mă duc la bancă, completez formularul şi sunt anunţat că voi primi un telefon când ajunge cardul. Chestia asta cu sunatul se promite la toate băncile cu care am avut vreodată treabă (BCR, BRD, Raiffeissen, BT) dar niciodată nu te sună nimeni. Preferă să caute tot felul de scuze atunci când întrebi de ce nu ai fost sunat.

În fine, mă duc după 10 zile lucrătoare. Cea care se ocupa de carduri era o domnişoară foarte bine îmbrăcată, aranjată, unghiuţe făcute... pitzipoanca.org, ce să zic. Aparent nu are timp să afle şi ea care sunt produsele oferite de bancă pentru că e prea ocupată cu manichiura.

Cardul era acolo. Întreb de ce nu am fost sunat... evident aveam telefonul închis, deşi tot timpul telefonul meu e deschis. M-am obişnuit cu ideea. Semnez de primire şi întreb: "Asta e tot?". Domnisoara spune că da.

Apoi întreb de asigurare. Aşa era oferta, asigurare medicală gratuită. La care domişoara îmi zice că trebuie să mă duc la asigurări, ea nu ştia nimic despre asigurare. Eu, ştiind de la sora-mea că asigurarea trebuie să o primesc pe loc, de la bancă, o întreb dacă e sigură. Hehe... ei nu se ocupă de asigurări ci Asigurări Banca Transilvania se ocupă de asta. O rog să verifice şi după o aşteptare de aproximativ o oră în care ba a plecat în spate, ba a vorbit la telefon mi-a adus asigurarea.


Ei bine, asta nu e tot. Anul astă am vrut să-mi prelungesc asigurarea. Din nou ma întâlnesc cu domnişoara - curios, încă lucra acolo. Deja este evident că Banca Transilvania încurajează incompetenţa. Mă duc la ea şi o întreb cum fac să-mi prelungesc asigurarea. Evident... nu se poate. Din nou, o rog să verifice. Se întoarce şi îmi zice că trebuie să am 3 tranzacţii făcute cu cardul (Euro 26) în străinătate. Din nou o rog să verifice. După o aşteptare de aproximativ o oră în care ba a plecat în spate, ba a vorbit la telefon îmi dă noul cartonaş (asigurare) şi îmi zice să vin peste 10 zile lucrătoare din nou sa-mi dea alt cartonaş, pentru că, deşi cartonaşul care tocmai mi-l dăduse era valabil, trebuia sa-l schimb cu versiunea nouă de cartonaşe. Evident, mă va suna :).

După 10 zile lucrătoare, mă duc din nou la bancă. Nu veniseră cartonaşele.

După încă o saptămână, iaraşi mă duc la bancă. Veniseră cartonaşele, mi l-a schimbat. Deja mă cunoştea. M-a luat în primire direct de la uşa. :)

Episodul următor, Cardul de credit Mastercard Forte.

Cronica Romania - Olanda (0-2)

"Mingile centrate in careul nostru erau bubuite cu finete de alde Tamas si Ghionea in timp ce olandezii ne rugau in toate limbile pamintului sa le dam un gol cit mai repede deoarece incepeau sa devina prea evidente spatiile largi pe care ni le lasau in defensive.

Noi la rindul nostru le intindeam tot felul de capcane astfel incit Van Persie sa ramina cit mai liber in careul nostru dar acesta ne-a dejucat de fiecare data planurile, fie dind cu ea in tribune fie aruncindu-se la sacrificiu in offside.

Din fericire insa ratarile lui Robben si Huntelaar nu ne-au descumpanit ci am incercat in continuare sa cream noi ocazii pentru atacantii olandezi in ciuda faptului ca astia au inceput sa-l ameninte pe Van Basten ca ies de pe teren daca mai primesc pase de la Cocis sau de la Rat.

E adevarat ca am tremurat putin de frica la ratarile lui Mutu insa nu se putea ca cel mai bun jucator al nostru sa ne faca tocmai acum figura si sa inscrie, Doamne-fereste! In afara de Mutu nu exista nici un pericol ca vreun alt jucator roman sa o bage in ate, toti fiind exceptional de daruiti si hotariti in a demonstra lumii ca lipsa de valoare si penibilul se pot intilni pe terenul de fotbal in aceasi zi, la aceasi ora pentru a apara culorile Romaniei.

Dupa aproape o ora de joc, vreme in care tot retragindu-ne am ajuns sa jucam cu Niculae virf ascuns pe linia propriului careu de sase metri, am reusit in sfirsit sa ne desprindem si sa-i prostim pe olandezi sa ne dea gol, in urma unei scheme-scoala, probabil indelung exersata la antrenamente, in care fundasii nostri i-au blocat extraordinar cimpul vizual lui Huntelaar fortindu-l practic pe acesta sa trimita in poarta lui Lobont.

Golul ne-a descatusat cit de cit si de aici inainte pasele mijlocasilor nostri au inceput sa-i gaseasca tot mai des pe olandezi punindu-i pe acestia in niste pozitii extrem de stinjenitoare cind trebuiau sa pretinda ca isi fac mingea prea lunga sau ca sunt deposedati de Codrea sau Banel.

Oricum nici batavii nu sunt nimeni in sportul asta si au inteles rapid noua strategie a lui Piturca care daca a vazut ca olandezii se caciulesc sa mai inscrie le-a cerut jucatorilor sai sa aduca mingea cit mai aproape de poarta lui Lobont. Asta l-a descumpanit asa de tare pe Van Basten incit olandezul resemnat si rusinat s-a trintit pe banca de unde nu s-a mai ridicat pina la final.

La 1-0 pentru Olanda meciul nu era inca jucat, oricind prostanacii aia de Bouma sau Heitinga putind sa si-o bage singuri in poarta si totul se putea transforma intr-o tragedie pentru formatia noastra. A fost nevoie de experienta si valoarea unui jucator precum Contra sa transeze definitiv disputa in favoarea noastra.

Acesta, crosetind o faza superba pe dreapta, la o faza care nu anunta nimic deosebit, s-a impiedicat singur folosind spectaculosul procedeu cu stingu-n dreptu' ceea ce l-a facut practic pe Van Persie sa loveasca gresit balonul si sa-l trimita in poarta noastra.

Pe final nu am mai avut emotii, deoarece nici macar mingile aruncate la intimplare spre terenul olandezilor nu depaseau linia de centru. Piturca insa, ambitios si perseverent cum il stim nu vroia insa sa riste nimic asa ca l-a trimis in teren si pe Florentin Petre sa aduca un plus de siguranta si sa cimenteze rezultatul.

Daca mai tinea meciul probabil l-ar fi schimbat si pe Lobont cu un fundas sa tina de scor insa fluierul izbavitor al arbitrului a pus capat unei inclestari de legenda in care am ingenuncheat invingatoarea Italiei si Frantei obligind-o practic sa ne dea doua goluri si putem spune ca ne-am dorit infringerea mai mult decit adversarul."

Sursa: comentarii gsp.ro

Inchidere cont la BRD

Unele dintre marile mele frustrari sunt legate de banci.

Slava domnului nu am nici un credit, ci doar mai trebuie sa trec pe la banca sa fac diferite operatiuni.

Voi incepe azi prin a prezenta modul in care se poate inchide un cont la BRD.

Acum 3 ani am lucrat la Ubisoft, job de vara, 3 luni in timpul vacantei dintre anii de facultate. Pentru a putea sa-mi dea salariul, cei de la firma mi-au facut un card la BRD. Repet, UBISOFT mi-a facut card.

Ubisoft are contul la BRD la sucursala Mari Clienti Corporativi din Piata Victoriei (Bucuresti). Am folosit cardul cele 3 luni cat am lucrat la Ubisoft.

In ultima luna a facultatii cei de acolo au zis sa se modernizeze si sa puna banii pentru decontarea abonamentului RATB pe card. Aveam posibilitatea sa primesc banii intr-un cont de la BCR, BRD sau Tiriac. Avand deja card la BRD am zis sa-l folosesc.

Din prostie am blocat cardul in bancomat la Tineretului pentru ca uitasem pin-ul. Asa ca, dupa o saptamana, m-am dus la banca la Tineretului sa imi iau cardul. Cand intreb de cardul meu imi zice tipa de acolo ca nu e la ei si cica daca vreau sa scot bani trebuie sa-mi refaca cardul (nu era expirat la momentul respectiv. M-a intrebat unde vreau sa vina cardul si am zis ca la Cora Militari. M-am dus la Cora, am luat cardul, am scos banii si nu am mai folosit cardul niciodata dupa aceasta.

La un an dupa expirarea cardului, ma anunta maica-mea ca tot primesc scrisori de la banca cu desfasuratorul contului in care imi zice ca am datorii de aproape 200.000 ROL pentru "administrarea contului". Asa ca m-am dus sa platesc datoria pentru ca "administrasera" mai mult de un an cardul care era pe zero si sa inchid contul.

Din moment ce contul a fost deschis de Ubisoft, m-am dus la Mari Clienti Corporativi. Le-am zis ca vreau sa platesc datoria si sa inchid contul. Nţţţ, nu se poate... contul e deschis la Cora Militari.

Bine, ma duc la Cora Militari... cica nu, contul e deschis in Botosani (acolo primeam desfasuratorul). O intreb pe tipa daca nu cumva pot sa inchid contul din Bucuresti, pentru ca nu pot ajunge la Botosani. Cica pot face cerere de inchidere a contului, dar nu imi garanteaza ca va fi inchis :) si sa sun cam intr-o saptamana la BRD Botosani, sa vad daca a ajuns faxul cu cererea.

Dupa o saptamana sun la BRD Botosani, unde nimeni nu auzise de cererea mea. Intreb daca nu pot inchide totusi contul. Cica doar daca ma duc personal la Botosani, altfel nu.

Pana la urma am vorbit cu taica-meu, firma la care lucreaza el din Botosani are foarte multi angajati si au conturi la BRD, care cunostea pe cineva pe acolo si, CU PILE, am reusit sa inchid contul la banca.

VA URMA, in episodul urmator Banca Transilvania.

Hello, World.

Salutare,

Primul articol... mda. Inceputurile sunt de obicei mai grele. Probabil ca daca nu voi uita ca am un blog voi continua sa scriu aici.

In principiu voi scrie despre ce-mi trece prin cap in momentul respectiv.

Nu voi modera in nici un fel acest blog, la modul ca oricine va putea scrie orice. Nu mi-e frica de injurii si chiar accept provocari... dar si voi ar trebui sa va asteptati la acelasi tratament :).

Nu ma intereseaza page rankul, nici banii, vreau doar un loc unde sa ramana gandurile mele de la un moment dat. Daca asta va interesa pe cineva bine, daca nu, tot aia e.